Autoritatea parentală se referă la drepturile și responsabilitățile părinților față de copiii lor din momentul în care se nasc și până la împlinirea vârstei de 18 ani. În baza autorității parentale, părinții iau toate deciziile importante care au efect cu privire la bunăstarea și creșterea copiilor lor.

Până la intervenția unei instanțe de judecată, părinții exercită mereu autoritatea părintească în comun, ceea ce înseamnă că toate deciziile majore legate de situația copiilor lor trebuie să fie luate împreună și de comun acord.

Cele mai comune decizii majore sunt cele referitoare la unde vor locui copiii, legate de unitatea de învățământ la care vor fi înscriși, legate de vacanțele sau vizitele în străinătate pe care părinții doresc să le organizeze alături de copii sau cu privire la situația medicală a copiilor.

Conflicte apar atunci cănd părinții nu cad de acord cu privire la aceste chestiuni, moment în care unul dintre ei sau amândoi pot apela fie la o procedura de negociere și conciliere, fie la instanța de judecată.

-| CE FACEM NOI |-

Avocații nostri au asistat și reprezentat sute de părinți în variate dispute privitoare la exercitarea în comun a autorității parentale, de la chestiuni privitoare la alegerea școlii unde vor învăța copiii și până la proceduri de suplinire a acordului pentru ieșirea din țară a minorilor.

Organizăm cateva zeci de ședințe de negociere în fiecare an în vederea ajungerii la un compromis între părinți cu privire la astfel de aspecte, avand o rată de succes de aprox. 90%.

Atunci când negocierile eșuează, apelăm la soluții judiciare rapide și creative, reprezentând în instanță parinți care vor să pună în aplicare cele mai bune măsuri pentru copiii lor, în ciuda opozitiei celuilalt părinte.

Copiii locuiesc în mod normal alături de ambii părinți, dar când aceștia se despart, copiii nu pot avea stabilită locuința decât la unul dintre aceștia. Părintele la care copiii vor locui, numit colocvial părinte rezident, va fi cel care, în cea mai mare parte a timpului, va fi responsabilizat cu supravegherea și îngrijirea directă a copiilor.

În calitate de părinți, voi știți de regulă ce este mai bine pentru copiii voștri. Așadar, părinții, ajutați de avocații lor, sunt cei care decid în general cu cine ar trebui să locuiască copilul.

Însă, atunci cănd adulții nu se înțeleg în acest sens, stabilirea părintelui rezident se realizează de catre o instanță de judecată care analizează un ansamblu de elemente pentru a determina cea mai bună solție pentru copil. Vor fi avute în vedere sexul și vârsta copilului, existența fraților, condițiile locative ale fiecărui părinte, precum și resursele de timp pe care fiecare părinte le poate pune la dispoziția copiilor.

Existență unor impedimente morale în persoana vreunuia dinitre părinți reprezintă uneori un factor important, dar eventuale diferente între resursele financiare ale părinților nu mai reprezintă de multă vreme o chestiune care să determine soluția la care vor ajunge instanțele.

Opinia copilului, care poate fi audiat de către judecător în anumite dosare, poate fi de asemenea relevantă.  Această chestiune poate fi un cuțit cu doua tăișuri pentru că, dacă instanța ajunge la concluzia că acel copil a fost în mod intenționat manipulat de către unul dintre părinți împotriva celuilalt, soluția finală poate fi contrara opiniei exprimate de copil.

-| Sunt mamele favorizate în instanțe?

Există percepția că instanțele favorizează în mod intrinsec mamele atunci când decid cu cine ar trebui să trăiască un copil.

Deși acest lucru este statistic corect, în special pentru că marea majoritate a taților nu contestă în instață solicitările de stabilire a locuinței copiilor la mamă, avocații nostri au reprezentat cu succes zeci de tați care au solicitat și au obținut stabilirea locuinței copiilor la domiciliul lor, având o rată de succes de aprox. 85% în astfel de cazuri.

Altfel spus, o soluție de stabilire a locuinței la tată nu este facilă sau comună în întreaga jurisprudență a instanțelor române, dar este perfect posibilă, chiar plauzibilă, în condițiile tatăl beneficiază de un avocat specializat și este în mod real în interesul copilului său de a locui alături de el.

-| CE FACEM NOI |-

Avocații noștri au organizat sute de negocieri privitoare la stabilirea locuinței copiilor.

Experiența noastra include asistența atât a mamelor, cât și a taților, astfel încât deja “le-am văzut pe toate” și avem posibilitatea să implementăm din cazuistica anterioară strategii de negociere și soluții pragmatice și utile, care răspund atât nevoilor părinților, dar mai ales nevoilor copiilor pe termen lung.

Atunci cănd negocierile nu sunt posibile sau cănd eșuează, am litigat cu diligență peste 1000 de dosare cu minori.

Mamele pe care le-am reprezentat nu au obținut niciodata o hotarare definitivă nefavorabilă cu privire la locuința copiilor lor, iar pentru tați avem o rata de succes de 85%, adica de aprox. 5 ori mai buna decăt media națională.

Problemele legate de drepturile de vizită, alături de chestiunea stabilirii locuinței copiilor, sunt întotdeauna preocuparea esențială a cuplurilor care divorțează cu copii.

Programul de vizită determină timpul pe care fiecare părinte îl va petrece alături de cei mici dar și îndinderea responsabilităților practice și rolul pe care fiecare îl va avea în viitor în viața copiilor lor.

Prin urmare, fiecare părinte își dorește să petreacă cât mai mult timp cu copiii în urma separării. Părinții vor drepturi de vizitare care să reflecte valoarea lor ca părinte și care să le ofere posibilitatea de a promova o relație cu copiii lor în anii următori.

Există două căi prin care se pot stabili drepturile de vizitare ale copiilor.

Prima cale este aceea prin care, lucrând cu avocați specializați, tu și celălalt părinte stabiliți planurile de vizitare a copiilor post-separare. Dacă amândoi puteți ajunge la un acord rezonabil, avocații vor prezenta acest lucru instanței și cel mai probabil judecătorul va adopta soluția părinților. După separare, amândoi veți respecta planul pe care l-ați creat.

A doua cale este cea în care programul de vizitare al copilului este contestat. Este posibil ca tu și celălalt părinte să nu reușiți să ajungeți la nicio înțelegere, situație în care chestiunea va fi dezbătută în fața unui judecător.

Se întâmplă astfel atunci când unul dintre părinți este deschis să poarte o discuție cu celălalt părinte, dar el sau ea să nu fie interesat de acest lucru.

Pot exista, de asemenea, circumstanțe în care celălalt părinte să fie, din perspectiva ta, pur si simplu inapt pentru a petrece timp singur cu copiii, caz în care nu poți să fii de acord în bună credință cu niciuna dintre condițiile oferite de celălalt părinte.

-| Perioadele programului de vizită

În concret, programul de vizită presupune stabilirea unor intervale de timp în care părintele nerezident va petrece timp alături de copii.

Aceste perioade trebuie să reflecte resursele de timp pe care părintele nerezident le are, abilitătile parentale ale acestuia, programul educațional de zi cu zi al copiilor, vărsta acestora cât și eventuale nevoi speciale pe care le-ar putea avea.

Deși această chestiune pune multe probleme în practică, programul de vizită nu trebuie să țină cont de programul uzual al părintelui rezident pentru că prioritate au întotdeauna copiii și interesul acestora.

Luând în calcul toate aceste aspecte, nu este ieșit din comun ca programele de vizită ale copiilor de vărsta mică să nu includă timp peste noapte alături de părintele nerezident. Similar, este extrem de rar ca, pentru copiii de vârsta școlară, programul să fie limitat doar la week-end-uri din când în când.

Extrem de rar se întâmplă ca instanțele să favorizeze o așa-numită „locuință alternativă”, adică un program de vizită prin intermediul căruia efectul practic să fie petrecerea de timp egal sau aproape egal cu fiecare părinte. Dacă o astfel de soluție este aleasă, de regulă aceasta include împarțirea timpului în săptamâni alternative la fiecare părinte și o așa-numită “zi pivot”, adică acea zi din săptămână în care locuința copilului se schimbă de la un părinte la altul.

Totodată, nu exită nicio bază juridică și doar o foarte fragilă argumentație psihologică în favoarea așa-ziselor „cote preferabile de timp” pe care părintele nerezident ar trebui să le petreacă cu copilul, de tipul 33% din timp.

În realitate, programele de vizită trebuie să reflecte situații concrete și nevoi concrete ale copiilor și părinților în favoarea cărora se stabilesc astfel de măsuri, așadar analiza se realizează de la caz la caz, iar nu pe baza unor “cote” general valabile.

-| Unde se desfășoară vizitele

Vizitele se desfășoară cel mai des la domiciliul părintelui nerezident sau într-un loc public ales de acesta, chestiune care presupune preluarea copiilor de la domiciliul părintelui rezident și aducerea acestora înapoi la finalul programului de vizită.

Preluarea copiilor se poate realiza și de la unitatea de învățământ a copiilor sau, în anumite situații, dusul și adusul copiilor poate fi stabilit a fi o responsabilitate comună a ambilor părinți.

În cazuri rare și în baza unor motive specifice legate de cazul respectiv, se poate stabili ca vizitele să se desfățoare în prezența permanentă a parintelui rezident, uneori chiar exclusiv la domiciliul acestuia din urmă. O astfel de situație este întâlnită, de exemplu, în cazul copiilor de vârstă foarte mică.

-| CE FACEM NOI |-

Avocații noștri lucrează cu clienții pentru a-i ajuta să obțină drepturile de vizită de care au nevoie și pe care le merită.

Înțelegem cât de importante sunt aceste chestiuni pentru tine și vom lucra cu perseverență pentru a te ajuta să obții rezultatele pe care le speri de la programul de vizită.

Ne dorim întotdeauna ceea ce este mai bun pentru clienții noștri și copiii lor, astfel încât,  în calitate de avocați specializați, ne folosi de toată experiența și abilitățile pentru a căuta un rezultat favorabil în cazul tău.

În fiecare an, avocații noștri organizează și participa in zeci de proceduri de negociere privitoare la programele de vizitare. Experiența anterioară în astfel de situații ne ajută să obținem soluții de compromis în favoarea clienților noștri in aprox. 80% din negocierile de acest tip.

De asemenea, există unele situații în care negocierea pur și simplu nu este o opțiune și singura cale este apelarea la instanța de judecată.

Dacă acesta este cazul, clienții noștri se pot aștepta să le fim alături în continuare, să ne punem în slujba lor experiența și cunoștințele juridice și psihologice pe care le-am acumulat în timp, astfel încât programul de relații personale stabilit de judecător să reflecte cât mai fidel interesul copiilor și al clientului din acel dosar.

Chiar dacă nu locuiesc împreună, părinții rămân obligați la susținerea financiară a procesului de creștere și educație al copiilor lor.

De regulă, parintele nerezident – cel care nu locuiește cu copiii – este cel care va achita o pensie de întreținere pentru că se consideră că părintele rezident își achită obligațiile proprii prin faptul că, prioritar, se ocupă de îngrijirea curentă a copiilor.

În sens juridic, pensia are doua componente – cuantumul și modalitatea de plată.

-| Cuantumul pensiei de întreținere

Pensia se stabilește în funcție de numarul de copii aflați în întreținere în următoarele limite maxime:

• Pănă la 25% din venituri pentru un copil
• Pănă la 33% din venituri pentru doi copii
• Pănă la 50% din venituri pentru trei copii

Aceste limite maxime sunt desori folosite direct în majoritatea cauzelor, adică cuantumul pensiei la care părintele nerezident este obligat este de regulă direct procentul corespunzător numărului de copiii pe care îl are în întreținere.

Chiar și așa, cuantumul concret al pensiei nu poate depași nevoia efectivă a copiilor, ceea ce înseamă ca instanța poate stabili și un cuantum sub limita maximă legală în anumite situații.

-| Modalitatea de plată a pensiei

În practică, cel mai des pensia se dispune a fi achitată în bani către părintele rezident, ceea ce înseamnă că părintele nerezident transferă lunar către părintele rezident o sumă de bani pe care acesta din urmă o gestionează direct.

O altă variantă de plată a pensiei este plata în natură. Într-un astfel de caz, în loc să trasfere celuilalt părinte o sumă de bani în fiecare lună, părintele nerezident face el însuși cheltuieli în interesul copiilor, precum achitarea școlii, a rechizitelor, a hainelor, s.a.m.d.

-| CE FACEM NOI |-

Avocații nostri se bucură de o cazuistică impresionantă de dosare în care au obținut, în beneficiul copiilor clienților lor, stabilirea unei pensii de întreținere corecte prin raportare atât la nevoile copiilor, cât și la posibilitățile financiare ale părintelui obligat la plata pensiei.

În mod special, am dezvoltat o serie de soluții procedurale prin care am reușit în zeci de dosare să demonstrăm posibilitățile financiare reale ale celuilalt părinte, chiar și atunci când acesta încearcă prin diferite metode să își diminueze artificial veniturile pentru a plătii o pensie cât mai mică.

Cea mai mare pensie lunară pe care am obținut-o în instanță a fost de 20.000 lei/lunar.

De asemenea, avem o experientă deosebită în a limita obligațiile de întreținere astfel încât acestea să reflecte exclusiv nevoile copiilor, iar nu să finanțeze nevoile și stilul de viață al celuilalt părinte.

Am obținut în multiple dosare stabilirea unor obligații  de întreținere sub limita legală, iar cea mai redusă pensie stabilită pentru unul dintre clienții noștri a fost de aprox. 12% din veniturile lunare ale acestuia pentru doi copii.

Măsurile privitoare la copii nu sunt întotdeauna bătute în cuie.

Atunci când părinții se despart sau divorțează, se vor stabili anumite reguli privitoare la relațiile părinți-minori care vor descrie cum se iau deciziile de creștere și educare, unde locuiesc copiii, cum petrec ambii părinți timp cu aceștia și cum se stabilește contribuția financiară la creșterea și educarea copiilor.

Cu toate acestea, dacă circumstanțele se schimbă, instanța poate modifica oricare dintre reguli în orice moment până când copilul împlinește 18 ani.

Părintele care dorește să modifice măsurile inițiale trebuie să formuleze o cerere în fața instanței, de regulă cu ajutorul unui avocat specializat, și să arate faptul că:

• a avut loc o schimbare a circumstanțelor care afectează bunăstarea copilului; și
• modificarea solicitată este în interesul superior al copilului.

Cel mai des, astfel de acțiuni vizează modificarea obligațiilor de întreținere sau modificarea programului de relații personale.

-| CE FACEM NOI |-

Avocații noștri au reprezentat părinți în peste 1000 de dosare cu minori, printre care și sute de cauze în care se solicită modificarea măsurilor inițiale luate cu privire la cei mici.

Serviciile noastre sunt complete și includ evaluarea inițială a măsurilor existente, consultanța juridică cu privire la cele mai bune soluții practice pentru copiii clienților noștri, precum și asistenta și reprezentare în instanță pentru implementarea noilor reguli de crestere și educare a copiilor.

În mod special, Tudor Becheanu este recunoscut pentru flexibilitatea, imaginația și diligența cu care abordează astfel de dosare, experiența vastă din trecut cu sute de alte dosare similare fiind o baza pentru toate cauzele de acest tip.

Mulți bunici joacă un rol cheie în creșterea nepoților lor.

Cu toate acestea, unii bunici au dificultăți în a-și vedea nepoții și a petrece timp cu ei. Ei se pot trezi excluși din viața copiilor, iar acest lucru poate fi foarte supărător pentru ei și pentru cei mici.

Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive, de exemplu, dacă relația dintre bunici și unul dintre părinți se degradează, dar cel mai des bunicii sunt primii membri ai familiei care sunt înstrăinați atunci când familia se rupe ca urmare a separării sau divorțului părinților nepoților.

Din fericire, bunicii (și alte rude apropiate cu care copii au dezvoltat relații de atașament) au drepturi legale în raport cu nepoții lor și există pași pragmatici pe care orice bunic îi poate face pentru a-și îmbunătăți posibilitățile de a petrece timp cu copiii.

În anumite situații, bunicii pot cere inclusiv ca ei, în locul părinților nepoților, să fie cei responsabili cu creșterea și educarea minorilor.

Astfel de situații apar cel mai des când cel puțin unul dintre părinții nepoților a decedat, însă o astfel de cerere este posibilă și atunci cănd, deși părinții nepoților sunt în viață, este în interesul minorilor ca bunicii, nu părinții, să îi crească.

-| CE FACEM NOI |-

Avocații noștri te pot consilia cu privire la procedura legală și soluțiile disponibile bunicilor pentru a restabili contactul cu nepoții și te pot sfătui dacă se pune problema de a avea  grijă de un nepot cu normă întreagă, în locul părinților.

În ciuda faptului că astfel de dosare sunt printre cele mai rare în cazuistica generală a instanțelor române, numărând doar câteva cauze pe an în toată țara, avocații noștrii au reprezentat clienți în peste 10 astfel de dosare, inclusiv un dosar unde s-a solicitat cu succes ca locuința copilului să fie stabilită la domiciliul bunicilor, astfel încât aceștia să îți crească direct nepotul.